Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir, str2ipa/constructii-amenajari-tulcea.ro at master · ytsvetko/str2ipa · GitHub

În inima orașului Marrakech

Citation preview MemoriiJurnale Stefan Zweig 1 8 8 1 - 1scriitor şi publicist austriac, s-a bucurat de o mare faimă internaţională în anii 1 1perioada sa de creaţie cea mai fertilă. S-a născut în familia unui înstărit industriaş evreu. Religia nu a jucat un rol important în viaţa lui şi, deşi avea să publice în Neue Freie Presse, al cărui prestigios "foileton" era editat de lheodor Herzl, nu va fi atras nici de sionism.

Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir

A urmat filowfia la Universitatea din Viena şi la cea din Berlin. A debutat ca poet sub influenţa lui Hofmannsthal şi a lui Rilke, primind o importantă distincţie literară austriacă. Student fiind, pleacă în Belgia, la Emile Verhaeren, căruia îi va deveni bun prietentraducător şi biograf printre marii săi prieteni se vor număra de asemenea Sigmund Freud şi Arthur Schnirzler.

În 1 pleacă în Franţa, unde îşi face mulţi prieteni în lumea literară pariziană, de exemplu pe Jules Ro­ mains, şi îl cunoaşte pe Romain Rolland, pe care îl va admira o viaţă întreagă; apoi vizitează Anglia, Statele UniteIndia şi alte ţăriconti­ nuându-şi în tot acest timp preocupările literare.

În 19 1 5 se căsătoreşte cu Friederike von Winternirz.

În timpul Primului Război Mondialdeclarându-se pacifist, la fel ca Romain Rolland, nu luptă pe front, slujindu-şi patria ca funcţionar la Arhivele Ministerului de Război.

În 1 9 1 9 părăseşte Viena pentru a se stabili la Salzburg; aici, în cursul unui deceniu, scrie cele mai celebre dintre povestirileeseurile şi bio­ grafiile sale. În 1când Hitler vine la putere în Germania, pără­ seşte Austria şi trăieşte o vreme în Anglia.

Cărţile lui sunt interzise de naţional-socialişti, ceea cepe lângă traiul în exil, Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir provoacă o mare suferinţă. În 1 divorţează şi se recăsătoreşte cu o tânără englewaicăCharlotte Elisabeth Altmann, care la scurtă vreme se îmbolnăveşte grav.

În 1 pleacă în Statele Unite, iar în 1 94 1 în Brazilia, undepeste un an, se sinucide împreună cu soţia sa. Titluri importante multe traduse în româneşte la puţin timp după apariţia ediţiei germane, autorul bucurându-se şi la noi de celebritate în epocă : Secret arzător, Scrisoarea unei necunoscute, Amoc, Spaima: romanul unui adulter, Simţuri rătăcite, Suflete zbuciumate, 24 de ore din viaţa unei femei, Schachnovelle ficţiune ; Emil Verhaeren; Drei Meister.

  1. Femeie de cercetare Camerun
  2. Потому что это важно для него, - ответила Николь.
  3. По-моему, нашим проводникам подобная медлительность начинает надоедать, - проговорила Николь.
  4. Matrimoniale Baciu
  5. Femei sex Pipirig Neamt - Intalniri Pipirig
  6. În inima orașului Marrakech / impresii Cecil Hotel, MARRAKECH #AmFostAcolo

Balzac- Dickens- Dostojewski; Romain Rolland. Casanova- Stendhal- Tolstoi; Maria Antoaneta; Maria Stuart; Eras­ mus de Rotterdam; Magellan biografii şi eseuri pe teme istorice ;]ere­ mias dramaturgie ; Lumea de ieri memorialistică. Nastasia, Ion rrad. În româneşte de Florian Nicolau.

Mai înainte de a prinde curajul să scriu o carte al cărei personaj principal sau, mai bine zis, punct esen­ ţial să fie eul meu, au trebuit să se întâmple multe, mult mai multe evenimente, catastrofe şi nenorociri decât îi este dat, de obicei, să sufere unei singure generaţii. Nimic nu este Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir contrar firii mele decât a mă afişa cu asemenea lucruri, fie chiar şi în postura celui ce însoţeşte cu explicaţiile sale prezen­ tarea unor diapozitive; timpul aduce în faţă imaginile, eu nu foc decât să le adaug cuvintele.

Defapt, nu mă voi apleca atât asupra destinului meu, cât asupra aceluia al unei întregi ge­ neraţii, al generaţiei noastre nepereche, cu încărcătura ei de destin cum n-a mai cunoscut istoria.

Fiecare dintre noi, chiar şi cel mai mic şi mai neînsemnat, a fost răscolit în existenţa sa cea mai intimă de convulsiile seismice aproape neîntrerupte din viaţa Europei noastre.

De trei ori mi-au fost răvăsite casa ,si existenta. Totuşi nu mă plâng; de-abia cel rămas fără patrie devine, într-un alt sens, liber şi numai cel care nu mai este legat de nimic nu mai are nevoie să ţină seama de ceva.

Aşa că sper să pot satisface măcar o condiţie de bază a oricărei Cauta i o ara redusa cinstite a unei epoci: sinceritatea şi nepărtinirea.

Un om desprins din rădăcinile sale şi chiar de pământul care hrănea aceste rădăcini-iată ce sunt eu în realitate, soartă ce rar i-a mai fost dată cuiva.

În plus, cum Marrakech este cea mai bine cotată și cea mai cunoscută destinație turistică marocană, planificasem o ședere de patru zile aici. Așadar, am pornit în căutarea unei cazări potrivite și unde altundeva decât pe booking. Criteriile alegerii erau foarte clare: cazare decentă, bine cotată, camera cu grup sanitar propriu și cât mai apropiată de centru, adică de celebra piață Jemaa-el-Fna. În plus, pe parcursul documentării, aflasem despre cazările tipice marocane, așa-numitele riad, așa că, dacă găseam o cazare de acest fel, totul era perfect. Am căutat și am găsit relativ repede ceva care se încadra în criterii și care s-a dovedit, până la urmă, o alegere inspirată.

M-am născut în într-un imperiu mare şi puternic, în monarhia Habsburgilor. Pe aceasta să n-o mai căutaţi însă pe vreo hartă: a dispărut fără urmă.

Am crescut la Viena, bimilenara metropolă multinaţională, pe care a trebuit s-o părăsesc ca un răufăcător înainte ca ea să devină un biet oraş de provincie germană. Opera mea lite­ rară, în limba în care am scris-o, a fost arsă pe rug în aceeaşi ţară în care cărţile mele îşi făcuseră prieteni milioane de citi­ tori. Aşa că nu mai sunt acasă nicăieri, sunt peste tot un străin şi, în cel mai bun caz, un musafir; chiar şi patria pe care şi-o alesese inima mea, Europa, este pierdută pentru mine din momentul în care, pentru a doua oară, s-a aruncat în măcelul sinucigaş al unui război fratricid.

Împotriva voinţei mele am devenit martorul celei mai teribile înfrângeri a raţi­ unii şi al celui mai îngrozitor triumfal brutalităţii, aşa cum n-au mai consemnat niciodată analele istoriei. Într-un răstimp scurt, de când a în­ ceput să-mi mijească mustaţa şi până când a început să-mi încărunţească, în această jumătate de secol au avut loc mai multe schimbări şi prefoceri decât în cursul a zece generaţii luate la un loc.

E mult prea mult, şi fiecare dintre noi simte acest lucru. Situaţia mea de azi se deosebeşte aşa de mult de fiecare dintre etapele prin care am trecut, realizările mele şi 8 efecurile mele, toate acestea fac să mi se pară uneori că n-am avut doar o existenţă, ci mai multe, complet deosebite una de cealaltă.

Căci mi se întâmplă adesea ca, după ce am rostit într-o doară" viaţa mea': să-mi pun fără să vreau întrebarea: " Care viaţă? Si iarăsi mă surprind că-mi zic" casa mea" fi nu ftiU atunci despre care dintre ele este vorba, despre cea din Bath sau despre cea de la Salzburg sau despre casa părintească de la Viena.

Femei pentru casatorie Pipirig

Sau că-mi zic " la noi': fi deodată realizez cu groază că de multă vreme pentru oamenii din pa­ tria mea reprezint tot atât de puţin ca fi pentru englezi sau pentru americani.

Cu lumea de acolo nu mai am nici o legă­ tură organică, iar în cea de aici n-am reufit a mă integra cu totul. Lumea în care am crescut fi cea de azi, precum fi aceea prin care am ajuns de la prima la aceasta din urmă le simt rupându-se tot mai mult una de alta.

De fiecare dată când povestesc prietenilor mai tineri episoade din epoca de dinaintea Primului Război, îmi dau seama din întrebările pline de uimire cât de îndepărtate în timp fi cât de incredibile au de­ venit pentru ei nifte lucruri care pentru mine încă mai repre­ zintă o realitate trăită nemijlocit. Şi un tainic instinct din mine le dă dreptate: între viaţa noastră de azi, viaţa noastră de ieri fi cea de alaltăieri nu mai există nici o punte de legă­ tură.

Eu însumi nu mă pot sustrage unui sentiment de uimire în faţa multitudinii fi diversităţii încercărilor prin care am trecut în scurtul interval de timp al unei singure vieţi, ce-i drept extrem de incomodă fi plină de riscuri. Această viaţă, la ce s-o mai compar cu cea trăită de strămofii mei?

Căci ce neca­ zuri au avut tatăl meu, bunicul meu? În viaţa lor n-a fost nimic deosebit. O aceetlfi viaţă de la început până la sfârfit, fără înălţări, fără prăbUfiri, scutită de pericole fi zguduiri, o viaţă cu scurte momente de tensiune, cu imperceptibile tran­ ziţii. Valul timpului i-a purtat în ritmul lui egal molcom fi ' ' ' 9 liniştit de la leagăn întâlnirea femeilor la mormânt.

  • Caut barbat pentru o noapte ub intalniri
  • Escorte public clrai publica 24 braila matrimoniale fete cu nr de tel racasdia.
  • Afișați locuri de muncă numai din acest oraș.
  • Но это еще не значит, что мы старики.
  • Caut o fata saraca

Ei au trăit în aceetl{i ţară, în acelaşi ortl{ fi aproape toată viaţa în aceetlfi casă; cele ce se întâmplau în lumea exterioară nu coborau din paginile gazetelor şi nu ajungeau să le bată la uşă.

Desigur şi pe vre­ mea lor mai izbucnea pe undeva câte un război, dar, faţă de dimensiunile cu care ne-am obimuit, era un războias oarecare, ce avea loc pe la graniţă, departe, şi care după o jumătate de an se potolea, era dat uitării, o filă îngălbenită din cartea is­ toriei, şi viaţa îşi relua cursul de mai-nainte.

Noi însă am trăit totul la modul ireversibil din ce-a fost odată n-a mai rămas nimic, nu s-a mai repetat nimic; nouă ne-a fost dat să pătimim cu asupra de măsură tot ceea ce istoria, de altfel rar, face să se abată asupra unei ţări întregi, asupra unui secol întreg.

O generaţie trăia, eventual o revoluţie, alta un puci, a treia un război, a patra o perioadă de foamete, a cincea era martora prăbusirii unui stat - dar au fost ,si ,tări femeie din bucuresti care cauta barbat brasov o·ueneratii, care au avut norocul să nu cunoască nimic din toate acestea.

Marcel Proust În căutarea timpului pierdut

Dar noi, cei care avem azi şaizeci de ani şi care de iure am mai avea de trăit o bucată de timp, ce n-am văzut noi, ce n-am suferit noi, ce n-am îndurat noi? Am parcurs de la un capăt la altul catalogul tuturor catastrofelor imaginabile fi încă n-am ajuns la ultima filă. Eu însumi am fost contemporan celor două războaie, cele mai mari din istoria omenirii, cunos­ cându-le pe fiecare din ele de pe o altă parte a baricadei, pe unul din tabăra germană, pe celălalt din cea antigermană.

Am cunoscut înainte de război forma şi treapta cea mai înaltă a libertăţii individuale, iar apoi prăbuşirea ei până la punc­ tul cel mai de jos ce a pututfi atins de sute de ani încoace.

Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir

Am fost sărbătorit şi proscris, liber şi lipsit de libertate, bogat şi să­ rac. Toţi armăsarii dezlănţuiţi ai Apocalipsului au trecut ca o vijelie prin viaţa mea, revoluţie şi foamete, devalorizare a ba­ nilor şi teroare, epidemii şi emigraţie.

Marile ideologii de masă au crescut şi s-au extins sub ochii mei, fascismul în Italia, naţio­ nal-socialismul în Germania, bolşevismul în Rusia şi, înainte ' 10 ' de toate, ciuma aceea blestemată, ţovinismul care a otrăvit tot ce avea mai bun cultura noastră europeană.

A trebuit să fiu martorul neputincios ţi lipsit de apărare al inimaginabilei recrudescenţe a barbariei pe care o credeam de mult depăţită ţi care ţi-a făcut din neomenie o dogmă ţi un program. Nouă ne-a fost dat să vedem din nou, după mai multe secole, răz­ boaie fără declaraţii de război, lagăre de concentrare, schin­ giuiri, jafori de enorme proporţii fi bombardamente asupra unor oraţe lipsite de apărare, atrocităţi pe care ultimele cinci­ zeci de generaţii nu le-au mai cunoscut ţi pe care, să sperăm, generaţiile viitoare nu le vor mai avea de suportat.

Dar, para­ doxal în aceeaţi epocă în care lumea noastră, din punct de vedere moral a fost împinsă înapoi cu o mie de ani, am văzut aceeaţi omenire ridicându-se prin tehnică fi creaţie spirituală la performanţe nebănuite, întrecând într-o clipă tot ce s-a realizat în milioane de ani: cucerirea văzduhului cu ajutorul avionului, transmiterea cuvântului omenesc la capătulpămân­ tului în aceeaţi secundă şi, odată cu aceasta, victoria asupra întregului spaţiu universal fisiunea atomului, înfrângerea celor mai perfide boli, realizarea aproape zilnică a ceea ce până ieri încă mai părea irealizabil Niciodată până la ceasul de faţă nu s-a dedat omenirea, în întregul ei, la excese mai diabolice ţi niciodată n-a creat ea lucruri mai divine ca acum.

Un întreg stadion a fost evacuat, după ce poliţiştii au primit informaţii că urmează să aibă loc un atac în timpul meciului dintre Germania şi Olanda. La scurt timp, s-a găsit o ambulanţă plină de explozibil, lângă stadion. Toate gările şi staţiile de tramvai din oraş au fost închise. La meciul respectiv urma să vină şi cancelarul german Angela Merkel. Cei care au condus atacul de la Bataclan au părăsit apartamentul de la Bobigny la ora localăcu o oră înaintea atacului.

A depune mărturie despre viaţa noastră zbuciumată, plină de su rprize dramatice, mi se pare o datorie, căci - repet -fie­ care dintre noi a fost martorul unor prefoceri colosale, fiecare dintre noi a fost constrâns să fie martor. Pentru generaţia noas­ tră n-a existat nici o posibilitate de evadare, de Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir la loc sigur, cum le-afost dat generaţiilor anterioare; graţie valorificării noilor descoperiri ale tehnicii, noi amfost atraţi în permanenţă în vâltoarea epocii.

Când casele din Shanghai erau distruse de bombe, noi, în Europa, în locuinţele noastre, luam cunoţtinţă de aceasta mai înainte ca răniţii să fie scoţi de sub dărâmăturile caselor lor.

Ceea ce se întâmpla la mii de mile, peste mări ţi Il tări, ne sărea în fată ca o prezentă materială imediată.

Primul Meu Loc De Muncă

N-a existat nici un adăpost, nici o asigurare împotriva valului care se abătea necontenit asupra noastră, ne implica. N-a existat nici o ţară în care să ne putem refugia, nici o linifte pe care s-o putem cumpăra, totdeauna şi peste tot ne prindea mâna desti­ nului şi ne trăgea înapoi în jocul său nesăţios. Permanent a trebuit să cedăm în faţa pretenţiilor statului şi să ne lăsăm pradă celei mai stupide politici, să ne adaptăm la cele mai fantastice schimbări, am fost tot timpul legaţi cu lanţuri de tot ce este josnic, oricât de mare ne-a fost înverşu­ narea cu care ne-am opus.

Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir

Imposibil de rezistat, ne lua pe sus. Oricine a trăit sau, mai bine zis, a fost prigonit şi persecutat în acest timp a trăit mai multă istorie decât oricare dintre înaintaşi. Şi astăzi ne aflăm din nou la o răspântie, la o în­ cheiere şi la un nou început. De aceea nu fac deloc un lucru întâmplător atunci când pun punct la o anumită dată acestei retrospective asupra vieţii mele.

În inima orașului Marrakech

Căci acea zi de septembrie marchează definitiv sfârşitul unei epoci care ne-a for­ mat şi educat pe noi, cei care avem azi şaizeci de ani. Iar dacă mărturia noastră, cu toată subreda ei alcătuire, va reusi să transmită generaţiei următoare fie şi numai o frântură de adevăr, înseamnă că osteneala nu ne-a fost cu totul în zadar. Imi dau seama cât îmi sunt de nefavorabile, dar cât de caracteristice pentru vremea noastră, împrejurările în care în­ cerc să-mi aştern pe hârtie amintirile.

Le scriu în timp de război, le scriu în străinătate, şi fără nici un punct de sprijin pentru memorie. Nici un exemplar din cărţile mele, nici un fel de notiţe, nici una din scrisorile de la prieteni nu le am la îndemână în camera mea de hotel. De nicăieri nu pot cere o lămurire pentru că în toată lumea legăturile poştale inter­ naţionale sunt întrerupte sau împiedicate de cenzură.

Fiecare dintre noi trăieşte tot atât de izolat ca în urmă cu Dating Man Albi de ani, când nu fuseseră inventate nici vaporul nici trenul nici Loc de munca in cautarea gospodinei Agadir nul şi nici poşta. Din tot trecutul meu nu mai am, aşadar.

Citițiși